Din ce în ce mai des văd oameni care se cred şmecheri cu cel mai neînsmenat lucru cum ar fii că au telefon (de obicei digi) şi au maneaua la maxim, sau că nu ştiu cine e tăticu’, sau că e mai bun la nu ştiu ce (labă) decât mine. Cel mai mult mi s-a făcut scârbă de cei ce se laudă cu ce nu au. Mulţi mă consideră un gunoi, un sclav, doar că e băiatu’ lu nu ştiu ce barosan sau mai ştiu eu cum, însă până la urmă e defapt invers, foaia e întoarsă în favoarea cerui căruia se laudă. De ce? Pentru că eşti mult mai presus decât el dacă nu te cobori la mintea lui şi îl laşi să vorbească singur. Spun asta că mi se întamplă cu unul dintre cei mai apropiaţi tovarăşi, nu dau nume, oricum nu cred că trece pe aici dar nu se ştie niciodată. Acum închei însemnarea că mai e puţin şi vomit.